Dr. Mara Ionescu sau cum să devii din elev, profesor

#NoiFacemUnSpital înseamnă mai mult decât o clădire. Mai mult decât ziduri, design corelat cu nevoile pacientului, spații prietenoase, și echipamente de ultimă generație. #NoifacemUnSpital este despre schimbare. Iar schimbarea, așa cum ne-o dorim, vine prin oameni și cu ajutorul lor. De aici și una dintre direcțiile noastre de acțiune, la Dăruiește Viață: să investim și acolo, în însăși esența sistemului medical.

Unul dintre oamenii în care investim anul acesta este medicul rezident Mara Ionescu, o tânără cu o mulțime de realizări, care iubește copiii și care spune simplu: „Când faci un bine unui copil, el are toată viața înainte și poate chiar să schimbe ceva în lume”. De ceva timp, ea reușește să împace munca la patul pacientului cu cea de la catedră și cu cercetarea științifică. Inițial pasionată de fizică, Mara și-a dat repede seama că voia să fie medic. A urmat facultatea de medicină, iar acum este asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie.

Dr. Mara Ionescu în laborator. Fotografie din arhiva proprie.

„Mi-am descoperit dorința de a deveni medic în clasa a VII-a, când am participat prima dată la olimpiada de fizică și m-am calificat la etapa națională. După primul contact cu fizica am știut că eu trebuie să fac medicină - deși nu este neapărat o legătură clară între cele două. În liceu m-am reorientat spre chimie, iar în clasa a 10-a și ulterior în clasa a 12-a am participat la olimpiadele internaționale de specialitate. Prima dată am obținut bronz, după aceea am obținut argint și, practic, acest lucru a însemnat că nu a mai trebuit să dau admitere la Facultatea de Medicină.”

Tot ca urmare a rezultatelor de la olimpiada internațională, în primul an de facultate a primit o bursă de cercetare de la Ministerul Educației, care se numea „Tânărul Cercetător”. Pentru asta, în schimb, trebuia să aparțină de un laborator de cercetare, așa că a dat un interviu la catedra de Fiziologie și Neuroștiințe și a devenit membră a laboratorului de culturi neuronale. Așa a început aventura ei în domeniul cercetării.
După ce a terminat facultatea, a dat examenul de rezidențiat, la care a fost în top 10 pe țară (din aproximativ 6.000 de candidați), ceea ce a însemnat că putea să aleagă orice își dorea mai mult.

Cunoscând-o din timpul facultății pe d-na doctor Galoș, șefa secției Pediatrie II de la Marie Curie, a ales Gastroenterologia pediatrică și spune că a fost o decizie minunată. „D-na dr. Galoș este extraordinară prin modul în care te încurajează să pleci, să te întorci, să aduci lucruri noi, să vii cu idei. Nu cred că mi-a zis vreodată « nu ».”

Dr. Felicia Galoș și Dr. Mara Ionescu pe holul secției Pediatrie II. Credit foto: Banu Ștefan

Însă munca ei nu s-a oprit după angajarea la Marie Curie. „Am început doctoratul cu d-na profesor Zăgrean și am încercat să corelez partea de neuroștiințe în care activasem până atunci cu partea de gastroenterologie pediatrică, așa că am ales o lucrare despre modul în care ceea ce mănâncă mamele în timpul sarcinii influențează dezvoltarea neurologică a copiilor. Am fost plecată 6 luni în Irlanda, la cele mai mari laboratoare care lucrează pe legătura dintre microbiom, intestin și creier, iar acum sunt în sfârșit în ultimul an de doctorat (și anul 4 de rezidențiat). Pentru că sunt la doctorat, a trebuit să și predau, așa că am devenit asistent universitar la catedra de Fiziologie și vom vedea ce se va întâmpla după ce termin și această etapă.”

Prin intermediul Societății Europene de Gastroenterologie Pediatrică, Hepatologie și Nutriție și al d-nei doctor Galoș, a aflat de Spitalul Great Ormond Street din Londra și așa a apărut ideea unui stagiu realizat acolo. „Mi-am dorit foarte mult să merg și să învăț acolo. De exemplu, ei fac manometrii, astfel reuşind să determine presiunile din interiorul diferitelor segmente ale tubului digestiv. Ar fi un plus mare pe care am putea să-l aducem în spital și pe care nu-l avem acum. Sunt mulți copii care ar avea nevoie de această investigație. În plus, este unul dintre cele mai mari spitale de copii din Europa, așa că are altă cazuistică. Pentru a putea diagnostica anumite boli mai complexe, trebuie să ai un anume grad de suspiciune, iar pe aceasta o poți avea doar dacă ai mai văzut vreodată un astfel de caz.”

Dr. Mara Ionescu, pe secția Pediatrie II a Spitalului Marie Curie. Credit foto: Banu Ștefan

Când ne gândim la cercetători, ne imaginăm uneori niște oameni în halate albe, cu ochelari și cu o manieră rece. Însă Mara contrazice toate aceste așteptări. Veselă, îmbrăcată colorat și plină de energie, te aștepți s-o găsești mai degrabă în mijlocul copiilor decât în spatele microscopului de laborator. Pe final de interviu, am întrebat-o cum se împacă partea clinică, de practică la patul pacientului, cu partea de cercetare.

„Mi-a plăcut foarte mult partea de cercetare, pentru că eu veneam de la chimie, unde făceam foarte multe experimente. Îmi place și partea asta de laborator, în continuare fac culturi de neuroni, însă eu îmi doresc să lucrez cu oamenii. Acesta e avantajul medicului, că poate să facă bine oameni. E satisfacția cea mai mare pe care poate s-o aibă un doctor. Îmi place și partea de predat, dar ce îmi doresc și, pentru mine, ce este mai important e să devin un medic cât mai bun, ca să ajut cât mai mulți copii.”

Mara Ionescu e doar unul dintre specialiștii pe care îi sprijinim să participe la astfel de stagii, cu ajutorul tău și al celorlalți sponsori și donatori ai noștri. Sunt oameni pasionați, care vor să învețe și să se perfecționeze permanent. Oameni care vor să ajute copiii. Oameni care, cu susținerea potrivită și cu încrederea pe care le-o acordăm, alături de mentorii lor, pot să schimbe sistemul și să dea șanse în plus la viață.

A consemnat Raluca Chifu.