Eduard, 9 ani: „Ocupația mea este să fac oamenii fericiți!”

Într-una dintre ultimele zile ale anului 2023, biroul nostru de la Dăruiește Viață era mai tăcut ca oricând. Ne pregăteam de plecarea unei colege din echipă și ne simțeam triste, dar și pline de speranță pentru ce avea s-o aștepte în viitor. La un moment dat, am primit notificarea că fuseserăm etichetați într-o postare video de către un tânăr artist pe care nu-l cunoșteam și care își anunța fanii că își vinde pianul pentru a pune și el o cărămidă la temelia Spitalului.

Am știut de îndată că trebuia să aflăm detalii. Am căutat mai multe despre el și am găsit o serie de videoclipuri de la concursurile pentru soliști vocali la care participase. Deodată, încăperea s-a umplut de zâmbet și de muzică. Totul părea brusc mai vesel. Am luat legătura și l-am invitat pe Eduard Moldoveanu, căci despre el era vorba, să ne facă o vizită la Spital împreună cu familia lui. Acolo am reușit să stăm de vorbă câteva minute, ca să ne cunoaștem mai bine.

Spune-mi despre tine. În ce clasă ești? Cum te-ar descrie cei din jur?

Sunt în clasa a treia la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”, unde studiez pianul, iar în privat studiez și canto. Oamenii m-ar descrie ca pe un copil empatic, un copil liniștit (uneori) și un copil talentat (de cele mai multe ori).

Ce îți place mai mult din ce studiezi, pianul sau partea de canto?

Canto. E un pic mai ușor decât pianul. Pianul e mai complicat, pentru că trebuie să-ți miști degetele foarte rapid și trebuie să fii foarte agil.

[Eduard zâmbește către tatăl lui și completează: „Iar pe mine nu mă ajută nici degetele de rățușcă moștenite de la tata.”]

De când ai început să cânți?

Cânt de pe la 9-10 luni. Eu mă exprimam prin muzică, re-cream orice sunet pe care îl auzeam.

Am înțeles că mergi și la concursuri. E vorba despre concursuri de canto sau de pian?

Am mers și la câteva concursuri de pian, dar mai mult la concursuri de voce. La cele de pian am participat online, la inițiativa profesorilor.

De care dintre premiile câștigate ești cel mai mândru?

De cel de la un festival internațional, din Bulgaria, numit United Kids, la care am câștigat marele trofeu. Au participat copii de mai multe vârste, din aproape 20 de țări. Mi-a plăcut foarte mult acolo – oamenii, stafful, cu toții au fost foarte atenți să ne simțim bine. Mi-am făcut și foarte mulți prieteni noi din alte țări.

Sună foarte bine. Despre Dăruiește Viață cum ai auzit?

Am auzit despre voi de la mai mulți oameni care donează și apoi v-am văzut la Vocea României, când ați fost invitați în finală. Noi chiar atunci voiam să donăm pianul meu cuiva și, după ce v-am văzut la televizor, m-am gândit: „De ce să-i dau pianul cuiva și să ajut doar un om, în loc să-l vând, să donez banii și să ajut mai multă lume?”

Mi-a spus mama ta că în general îți place să te ocupi cu faptele bune. De ce faci asta?

Îmi place să văd oamenii fericiți. Mi se încălzește inima când văd că ei se bucură chiar mai mult decât mine de unele lucruri pe care le donez. Încă de când eram la grădiniță îmi împărțeam jucăriile cu alți copii.

Mulțumim, Edi, pentru că ești unul dintre cei mai tineri Dăruitori. Mulțumim pentru că răspândești bucurie prin ceea ce faci și pentru că, alături de părinții tăi, ne motivezi să mergem mai departe și să oferim șanse la viață.

Împreună, #Noi am făcut un spital. Dar nu ne oprim aici. Mergem mai departe, pentru a construi la Marie Curie un adevărat campus medical.