Învățând despre durere: o vedem, o înțelegem, o tratăm
Inițiativa #NoiFacemUnSpital nu s-a încheiat odată cu aprinderea luminilor, nici cu mutarea primilor pacienți. Noul Spital pe care l-am construit împreună la Marie Curie, alături de peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de sponsori, este centrat pe om.
În primul rând, pe micii pacienți, pentru care organizăm activități care îi ajută să uite că sunt internați. Apoi, pe părinții care sunt alături de copiii lor zi și noapte și pe cadrele medicale, pentru care facilităm programe de pregătire în străinătate. Asta pentru că învățarea nu se oprește niciodată.
Jurnalul de fellowship prezintă o serie de povești despre experiența cadrelor medicale de la Marie Curie alături de partenerii noștri. Dr.Eugeniu Oleineac, medic primar ATI în noul Spital, ne povestește despre stagiul de pregătire în Terapia Durerii, pe care l-a început în noiembrie 2024 în Elveția și care va dura un an.
De ce ai ales Terapia Durerii?
Din 2021, cu sprijinul Dăruiește Viață, derulăm în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Maria Sklodowska Curie” proiectul „Spitalul fără durere”. Scopul acestui proiect este de a transforma modul în care personalul medical abordează durerea, prin:
• Instruirea medicilor si asistenților prin cursuri și ateliere practice dedicate managementului durerii;
• Informarea copiilor și a părinților acestora despre cauzele durerii și opțiunile de tratament disponibile;
• Implementarea unor protocoale și ghiduri standardizate pentru analgezie;
• Crearea unei echipe specializate în gestionarea durerii acute și cronice în spital.
Deși am făcut progrese semnificative, recunoaștem că proiectul nu și-a atins încă scopul ideal, acela de a ameliora calitatea tratamentului durerii fiecărui copil îngrijit în Spitalul nostru.
Pentru a atinge acest obiectiv, este esențial să extindem instruirea personalului medical: să asigurăm accesul la cursul de terapie a durerii pentru personalul din toate secțiile spitalului. Acest lucru va fi facilitat prin integrarea cursului pe platforma digitală a spitalului, făcându-l mai accesibil și având un impact mai semnificativ asupra pregătirii echipei medicale. Mai mult, avem nevoie să înființăm un Centru Integrat de Terapia Durerii Acute și Cronice la Copii.
În esență, acest proiect a început din pasiune și dintr-un interes pentru problema durerii. Pe măsură ce acest proiect a avansat, am realizat că este necesar să facem un pas înainte – să trecem de la simplul interes și pasiunea fata de problema durerii, la dobândirea unei expertize autentice în acest domeniu. Iar expertiza se poate atinge doar prin studiu aprofundat alături de experți in domeniu.
Acesta este motivul pentru care am decis să fac o schimbare radicală în viața mea: să las în urmă casa, familia, copiii, munca și proiectele pentru a merge într-o țară străină și a învăța de la cei mai buni specialiști în domeniul tratamentului durerii.
Am avut privilegiul de a fi acceptat pentru un fellowship în terapia durerii la Clinique de la Douleur, Hôpital de la Tour, Geneva, Elveția – o instituție de prestigiu internațional în acest domeniu, recunoscută ca un important centru de formare la nivel european.
Aici am ocazia să lucrez cu profesioniști de renume care, pe lângă statutul lor de experți în terapia durerii in Elvetia, sunt activ implicați în diverse proiecte educaționale internaționale. Lucrez alături de nume importante din domeniu, precum: Christophe Perruchoud, Blaise Rutschmann, Mathieu Cachemaille, Maria Luz Padilla del Rey.
În cadrul acestui program, îmi aprofundez cunoștințele și dobândesc expertiză în tehnici avansate de tratament al durerii, printre care:
• Tehnici intervenționale de analgezie (infiltrații sub ghidaj fluoroscopic și ecografic);
• Tehnici internaționale avansate de tratament al durerii în cancer (montare de pompe intratecale, blocuri simpatolitice sub ghidaj fluroscopic);
• Tehnici de neuromodulare;
• Medicină regenerativă;
• Medicină integrativă.
Mai mult decât atât, acest stagiu mă ajută să înțeleg în detaliu aspectele organizaționale și infrastructurale care asigură performanța unei asemenea clinici.
Cunoștințele și experiența acumulate în acest fellowship vor fi fundamentale pentru crearea Centrului Integrativ de Terapia Durerii la Copil în cadrul Spitalului nostru.
Cum e relația medicilor cu pacienții? Dar cu părinții?
Relația medicilor cu pacienții este una de empatie și respect. Ce m-a impresionat cel mai mult este faptul că toți medicii și personalul medical vin la muncă cu plăcere și pasiune. Atmosfera dintre colegi este prietenoasă, iar relațiile dintre medici și asistente sunt bazate pe egalitate și respect reciproc.
Toți se implică activ în menținerea unui ecosistem emoțional sănătos, îngrijindu-se de starea de bine a celor din jur. Fiecare își acordă timp pentru a discuta problemele și pentru a oferi sprijin, iar comportamentul este mereu unul respectuos. Nu am văzut pe nimeni să ridice tonul, să vorbească urât sau răstit. Această cultură a comportamentului pune bunăstarea celor care lucrează în prim-plan, asigurând astfel calitatea muncii, ceea ce, în final, influențează direct starea pacientului.
Când un pacient vine la consultație, timpul pare să se oprească. Medicul nu se grăbește, îi oferă pacientului timpul necesar să se exprime, să își împărtășească toate nelămuririle și îngrijorările. Pacientul simte că este ascultat cu adevărat, că problema sa este luată în serios și că se caută soluții pentru a-l ajuta.
Dotarea materială este, fără îndoială, impresionantă: echipamente avansate pentru tratamentul durerii, medicamente de ultimă generație și condiții excelente de muncă pentru personalul medical. Ceea ce m-a impresionat însă cel mai mult este faptul că atât medicii, cât și asistenții, sunt extrem de atenți și grijulii cu echipamentele pe care le utilizează. Nu există risipă. Deși au toate resursele necesare la dispoziție, aceștia sunt conștienți de valoarea acestora și le folosesc cu maximă responsabilitate, ca și cum ar face parte din propriul lor cămin.
Organizarea este la fel de impresionantă. Munca începe la ora 7:30, adică efectiv, cu primul pacient. Dacă dorești să te bucuri de o cafea înainte de începerea programului, trebuie să ajungi mai devreme. Datorită unei organizări clare și a unui program bine stabilit, nu există surprize. Fiecare persoană știe exact ce are de făcut.
Programarea pacienților se face în funcție de disponibilitatea personalului, iar dacă nu sunt suficiente asistente medicale, nu vor fi acceptați pacienți pentru proceduri suplimentare. Ei evită, din bun simț și pentru a respecta reglementările legale, să supraîncarce personalul medical. Astfel, se asigură că fiecare act medical se desfășoară la cele mai înalte standarde.
Mai degrabă decât să trateze 10 pacienți pe grabă și într-un mod nesatisfăcător, preferă să dedice timpul necesar și întreaga lor empatie și profesionalism doar pentru 5 pacienți. Aceasta abordare se aplică atât medicilor, cât și asistenților medicali.
Ei vin la muncă din plăcere, iar acest lucru este evident în fiecare zi. Nu am întâlnit pe nimeni care să manifeste frustrare sau să pară că se simte obligat să fie la spital. Toată lumea zâmbește și face un efort constant pentru a menține o atmosferă pozitivă și plăcută. Această atitudine contribuie semnificativ la crearea unui mediu de lucru armonios și la o bună colaborare între toți membrii echipei. Își rezervă timp pentru a lua masa de prânz împreună, un moment în care pot discuta aspecte apărute în timpul dimineții și care necesită clarificări.
Mi-aș dori să aduc acasă cultura organizațională de aici, care se bazează pe respect, prietenie și responsabilitate între colegi, precum și pe o colaborare strânsă și armonioasă între medici și asistente. O atmosferă pozitivă în echipă reprezintă unul dintre pilonii esențiali ai calității actului medical.
Ca pacient, este mult mai plăcut să întâlnești o asistentă sau un medic empatic și zâmbitor, decât pe cineva grăbit și frustrat. Am învățat că, pentru ca oamenii să se simtă bine la muncă, trebuie să-i respecți, să le apreciezi munca, să le asculți problemele și să-i implici activ în găsirea soluțiilor.
Când a fost cel mai greu?
Cel mai greu a fost, evident, la început. Însă nu aș vrea să mă plâng de nimic. Am avut parte de multă înțelegere din partea colegilor mei din Elveția, care mi-au oferit tot sprijinul necesar pentru a mă instala și adapta într-o țară nouă, vorbind o limbă străină și făcând o muncă complet diferită de cea din România. Lupta cea mai grea a fost cu mine însumi și cu gândurile mele. Odată plecat de acasă, am făcut multe sacrificii personale și familiale, pe care a trebuit să le accept și să găsesc motivația de a continua să fac ceea ce fac.
Cum te-a schimbat experiența la nivel personal?
Experiența m-a schimbat mult. M-a învățat să fiu mai responsabil, mai organizat și mai recunoscător pentru tot ce am în viață.
Ce ai dori să schimbi în România, la întoarcere?
La întoarcere în România, aș dori să contribui la crearea unui Centru Integrat de Tratament al Durerii la Copii. Crearea unui astfel de centru la Marie Curie ar oferi pacienților posibilitatea de a beneficia de acest serviciu medical în România, mai ales în cadrul sistemului public de sănătate.
Totodată vreau să menționez că un centru de terapie a durerii nu înseamnă doar un medic care a urmat un stagiu de formare în acest domeniu, ci necesită o echipă întreagă de profesioniști dedicați. Sper ca administrația spitalului, alături de Dăruiește Viață, să sprijine în continuare demersurile medicilor în acest sens, susținând participarea medicilor și asistentelor din cadrul spitalului la programe educaționale și stagii de formare profesională în domeniul terapiei durerii, pentru a crea treptat o echipă de experți.
În acest fel, problema durerii în spital va deveni o prioritate, astfel încât:
Să facem ca DUREREA să CONTEZE
Să facem ca DUREREA să fie ÎNȚELEASĂ
Să facem DUREREA VIZIBILĂ
SĂ TRATĂM DUREREA MAI BINE
Îi mulțumim dlui. Dr.Oleineac pentru gânduri și așteptăm cu nerăbdare următoarele pagini din Jurnalul de fellowship.
Învățăm mereu, pentru că numai așa putem oferi, împreună, cele mai bune condiții de tratament copiilor din România. Ne dorim ca viitorul Campus Medical Pediatric, pe care îl construim în completarea noului Spital de la Marie Curie, să devină un centru de referință pentru tratamentul multidisciplinar.
Avem nevoie de sprijinul tău pentru a ne continua proiectele, pentru a facilita fellowshipuri, pentru a construi un Campus Medical Pediatric în care toți copiii din România să fie tratați într-un Spital ca afară. Pentru că și la noi se poate.
Credit foto: Enrico Brodoloni, arhiva personală Dr.Eugeniu Oleineac, Spitalul Clinique de la Douleur