Ne dați ori nu ne dați: încredere, transparență, speranță
Atunci când construiești, ai nevoie de viziune. Viziune înseamnă să vezi, să ai capacitatea să îți imaginezi cum va arăta ceva ce nu există încă. Ideea pentru Noul Spital de la Marie Curie a pornit dintr-o revoltă. Revolta a devenit speranță, iar din speranță, s-a născut puterea de a construi.
Poți oare să auzi copiii jucându-se, atunci când s-a finalizat abia un plan de construcție pe hârtie? Poți să îți imaginezi emoția părinților care stau internați alături de copiii lor, atunci când se toarnă fundația clădirii? Poți să vezi, când instalezi o girafă de 4 metri înălțime, copii în pijamale alergând în jurul ei, în atriumul celui mai prietenos Spital pentru copiii cu boli grave?
#Noi am putut să vedem toate astea cu ochii minții și, mai mult decât atât, am convins oamenii să ni se alăture, pentru că altfel nu am fi reușit să ducem la capăt construcția. Am văzut o clădire cu 9 niveluri, un Spital în care copiii sunt tratați în cele mai bune condiții, la standarde occidentale, cu spații de joacă, cu sală de cinema, grădină interioară și observator astronomic. Un Spital în care copiii uită, măcar pentru o vreme, că sunt internați.
Pe 31 octombrie am organizat o petrecere de Halloween în noul Spital, pentru toți copiii de la Marie Curie. Este o sărbătoare împrumutată, știm că nu toată lumea gustă rânjetul dovlecilor, fantomele, paianjenii și pisicile negre care ne sperie în ultima zi de noiembrie, dar noi am decis să nu ratăm nicio ocazie de a le face o bucurie copiilor internați în Spital.
Petrecerea a început la etajul 1, în secția de oncologie pediatrică, într-un cadru mai restrâns. Voluntarii și echipa Dăruiește Viață au invitat, mergând din salon în salon, copiii în spațiul de joacă, unde s-au pictat dovleci și s-a stat la povești. Copiii au primit mici cadouri și au lipit stickere cu personaje înspăimântătoare, despre care ne dorim să credem că au puteri magice, că pot speria boala și suferința, pentru că pe cei mici nu îi sperie nimic.
Chimioterapia este un proces îndelungat și poate dura săptămâni, luni, sau ani întregi, în care copiii vin regulat în spital pentru tratamentul cu citostatice, hidratare și menținere. Am întâlnit copii pe care îi cunoșteam deja de la alte evenimente, sau prin prisma poveștilor pe care le scriem despre ei. Una dintre adolescente nu a vrut să participe la petrecere, n-avea chef, era prea obosită, dar mama ei a insistat. A tras de ea, cum s-a plâns fata, dar după câteva minute, picta un dovleac alături de psihologul voluntar din Spital. Mama era fericită, fata făcea mișcare, atât de necesară pentru recuperare, chiar dacă era vorba de câțiva pași, din salon până la camera de joacă.
O mămică nu mai contenea să se mire văzând baloanele colorate. Le făcea poze și se bucura și ea, ca un copil. Alte mămici pictau și ele, cot la cot cu cei mici, șușotind. Este extrem de important și pentru părinții însoțitori să aibă un spațiu confortabil în care să socializeze, să se relaxeze, sau pur și simplu să stea în liniște câteva clipe.
După ce micii pacienți de la oncologie s-au retras în saloane, petrecerea a continuat la Girafă, în atrium, unde s-au adunat toți copiii de la Marie Curie, atât cei din noul Spital, cât și cei din secțiile care încă funcționează în vechea clădire. Dacă făceai excepție de pijamale, halate și catetere, ai fi zis că ești într-un loc de joacă, nu într-un Spital. Copiii stăteau la rând, cuminți, ca să fie pictați pe față, iar la panoul de făcut poze cu fantome și lilieci era coadă. „Pe mine nu mă sperie nimic”, scria pe panou și pe trăistuțele pe care le-au primit copiii cadou.
Nici pe noi nu prea ne sperie nimic. Nu ne-au speriat cei neîncrezători, scepticii care, obișnuiți cu o țară în care mai mult se promite decât se face, ne-au descurajat, spunând că nu se poate. Cum să construiești un Spital?
Nu ne sperie nici birocrația, nici piedicile care ni se pun uneori, pentru că acum există ceva concret, palpabil, la care ne uităm ca să ne amintim de ce continuăm. Pentru că putem. Avem un Spital nou-nouț, pe care l-am construit împreună cu peste 350.000 de oameni care au crezut în noi și au donat și peste 8.000 de companii care au sponsorizat inițiativa #NoiFacemUnSpital, cea mai mare mobilizare a societății civile din istoria recentă a României.
Există totuși un lucru care ne sperie: posibilitatea ca facilitățile fiscale prin care companiile pot susține ONG-urile să dispară. Acești bani sunt o sursă importantă de finanțare, fără de care multe dintre ONG-urile din România nu ar putea să își construiască proiectele. Ne sperie că aceste facilități ar putea să dispară, pentru că și noi ne bazăm pe sprijinul venit din partea mediului de afaceri autohton. Acum procesul s-a simplificat, totul se face online, este nevoie doar de bunăvoința contabililor și a reprezentanților companiilor care au puterea și o pot da mai departe, către societatea civilă.
#Noi am făcut un Spital în care copiii găsesc puterea să râdă și să se joace, iar asta ajută enorm în procesul de vindecare. #Noi, împreună cu oamenii care au crezut, am făcut un Spital prietenos cu cei mici, dar și cu părinții. Facilităm programe de specializare pentru medici, pentru că nu ne oprim din învățat, și avem parteneri cu care facem schimb de experiență, iar rezultatele se văd.
Rezultatul este un Spital care ne dă speranță că putem construi un Campus Medical Pediatric, așa cum am promis, în care toți copiii, indiferent de afecțiune, să fie tratați în cele mai bune condiții. Se apropie sfârșitul anului, luna în care contabilii și administratorii de firme au foarte multă treabă, iar contractul de sponsorizare alunecă spre coada listei de priorități.
#Noi am promis să facem un Spital în care copiii cu boli grave să fie tratați în cele mai bune condiții și l-am făcut. Îndemnăm și contabilii și reprezentanții companiilor să promită că nu vor lăsa declarația pentru impozitul pe profit necompletată, că vor semna contractul de sponsorizare pentru una dintre cauzele care contează pentru ei. #Noi promitem mai departe că vom construi un Campus Medical Pediatric pentru toți copiii de la Marie Curie. Împreună putem, am demonstrat asta deja.
Promite și tu. Află cum te poți implica pe www.daruiesteviata.ro
Autor: Simona Sava
Credit foto: Banu Ștefan