Nimic nu e imposibil, dacă îți dorești cu adevărat

Inițiativa #NoiFacemUnSpital nu s-a încheiat odată cu aprinderea luminilor, nici cu mutarea primilor pacienți. Noul Spital pe care l-am construit împreună la Marie Curie, alături de peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de sponsori, este centrat pe om. 

În primul rând, pe micii pacienți, pentru care organizăm activități care îi ajută să uite că sunt internați. Apoi, pe părinții care sunt alături de copiii lor zi și noapte și pe cadrele medicale, pentru care facilităm programe de pregătire în străinătate. Asta pentru că învățarea nu se oprește niciodată. 

Jurnalul de fellowship prezintă o serie de povești despre experiența cadrelor medicale de la Marie Curie alături de partenerii noștri. Dr.Mihaela Smărăndoiu, medic primar pediatru, specializat în oncologie pediatrică, participă la un fellowship în spitalul Bambino Gesù din Roma.

Citește prima filă din Jurnalul de Fellowship, despre cum a fost prima lună în Italia pentru Dr.Smărăndoiu.
Sunt deseori întrebată de ce mi-am ales acest domeniu

Mulți spun că e unul trist, cu multă suferință, dar nu este adevărat. De fapt, este un domeniu în care pot face o diferență reală în viața copiilor și a familiilor lor. Nu este doar o specialitate medicală, ci o misiune care îmbină știința, empatia și reziliența. 

Fiecare copil bolnav de cancer merită nu doar cele mai bune tratamente, ci și speranță, susținere și o echipă medicală care să lupte alături de el. Deși este un domeniu dificil, fiecare mică/mare victorie – un zâmbet, o analiză bună, o externare mult așteptată – îmi reamintește de ce am ales acest drum. Este greu, dar profund motivant, iar relația pe care o construiesc cu pacienții mă inspiră zi de zi.

Pregătirea mea în transplant medular a început încă de anul trecut

Am început printr-un stagiu de Transplant de celule stem la Centrul Medical Prinses Máxima din Utrecht, în Olanda, și continui, în prezent, la Spitalul Bambino Gesù din Roma. Am plecat cu dorința de a învăța de la cei mai buni specialiști internaționali în transplant medular. Am avut privilegiul de a fi acceptată pentru un fellowship în transplant medular la Spitalul Bambino Gesù, un centru internațional de referință.

Încă din prima zi, am fost impresionată de atmosfera din spital

Profesionalismul și empatia medicilor sunt uimitoare. Relația cu pacienții și părinții se bazează pe respect, transparență și colaborare. Medicii petrec timp explicând fiecare etapă a transplantului, nu doar ca procedură, ci ca un întreg parcurs medical și emoțional. Așa cum spunea unul dintre medici: „Transplantul nu înseamnă doar o intervenție, ci un lanț întreg de îngrijire, înainte și după.”

Particip aproape zilnic la vizite, împreună cu Profesorul Locatelli, care mi-a prezentat, încă de la început, patologia fiecărui pacient, cu o căldură și o dedicare rar întâlnite. În fiecare zi își face timp să-i vadă pe copii, iar vizita lui se încheie mereu cu o strângere de mână sau o îmbrățișare. Este un model de medicină practicat cu suflet, nu doar cu știință.

Chiar dacă a trecut doar o lună, am învățat și am văzut multe

De la selecția donatorilor și recoltarea celulelor stem, până la managementul celor mai severe complicații post-transplant, fiecare zi a fost și este o lecție valoroasă. Dr. Mierli Pietro (medicul șef de la transplant medular) ne ține cursuri săptămânal despre tot ce privește transplantul medular, iar restul medicilor sunt dornici să îmi răspundă la avalanșa de întrebări și să mă învețe lucruri noi.

Cea mai mare provocare nu a fost partea medicală

Cel mai greu mi-a fost să mă obișnuiesc să fiu la distanță de familie și pacienții pe care i-am lăsat acasă. Adaptarea nu a fost ușoară, iar găsirea unei locuințe a fost un proces complicat. Mi-am amintit mereu că nimic nu este imposibil dacă îți dorești cu adevărat.

Ce aș schimba în România?

În primul rând, relația dintre medici și pacienți – mai multă empatie, o comunicare mai clară și o mai bună organizare a echipelor medicale. Am văzut aici cât de mult contează ca fiecare pacient să fie tratat nu doar prin competență, ci și printr-o atitudine umană, caldă.

Pe plan personal, această experiență m-a transformat. M-a făcut mai deschisă, mai adaptabilă și mai conștientă de importanța unei abordări umane în medicină. Am plecat din România cu dorința de a învăța, iar acum știu că vreau și să contribui la schimbare.

Îi mulțumim dnei.Dr.Smărăndoiu pentru gânduri și așteptăm cu nerăbdare următoarele pagini din Jurnalul de fellowship.

Învățăm mereu, pentru că numai așa putem oferi, împreună, cele mai bune condiții de tratament copiilor din România. Ne dorim ca viitorul Campus Medical Pediatric, pe care îl construim în completarea noului Spital de la Marie Curie, să devină un centru de referință pentru tratamentul multidisciplinar.

Avem nevoie de sprijinul tău pentru a ne continua proiectele, pentru a facilita fellowshipuri, pentru a construi un Campus Medical Pediatric în care toți copiii din România să fie tratați într-un Spital ca afară. Pentru că și la noi se poate.

_________

Partener al proiectului de dezvoltare al personalului medical din noul Spital: MOL România

Credit foto: Banu Ștefan, arhiva personală Dr. Smărăndoiu