O zi extrem de emoționantă

Inițiativa #NoiFacemUnSpital nu s-a încheiat odată cu aprinderea luminilor, nici cu mutarea primilor pacienți. Noul Spital pe care l-am construit la Marie Curie este centrat pe om: pe micul pacient, pentru care organizăm activități care să îl ajute să uite că e internat, pe părinții care sunt alături de copiii lor zi și noapte, pe cadrele medicale, pentru care facilităm programe de pregătire în străinătate, pentru că ne place să învățăm de la cei mai buni. Jurnal de fellowship este o serie de povești care prezintă experiența cadrelor medicale de la Marie Curie alături de partenerii noștri.

Laura Ștefănescu, medic oncolog pediatru, urmează un stagiu de pregătire de 6 luni în cel mai mare centru de oncologie pediatrică din Europa, Centrul Prinses Maxima din Utrecht, Olanda, cu care Spitalul Marie Curie a semnat un parteneriat.

Pentru luna decembrie, Laura a ales un moment special pe care să-l împărtășească cu cei de acasă. Este vorba despre o practică prin care copiii care urmează tratamentul oncologic marchează fiecare etapă într-un mod colorat, prietenos. Iată cum a văzut Laura întregul proces:

Ce poate fi mai frumos decât ultima zi de tratament la oncologie? 

Să știi că ești bine și că ai depășit cu fruntea sus o încercare atât de grea. De fiecare dată când un copil termină tratamentul pentru cancer, există un mic ritual. Un ritual care, cred eu, este extrem de important.

Aș putea descrie lucrurile cam așa: Celula – alcătuită din familie și medici împreună cu pacientul – nucleul celulei, se adună într-o cameră și sărbătoresc. Ce se întâmplă de fapt?

Medicul curant întreabă familia cum simte încheierea tratamentului 

Răspunsurile sunt uimitoare: unii sunt fericiți – abia așteptau momentul, alții sunt temători, dacă boala se va întoarce? De multe ori, după o perioadă atât de îndelungată de contact cu spitalul și personalul medical (în leucemii, de exemplu, cel puțin 2 ani), părinților le este greu să se reîntoarcă la viața de dinainte. Se creează o legătură atât de puternică, la care cu greu pot renunța.

Copilul își exprimă și el sentimentele 

De cele mai multe ori sunt încântați, poți vedea o lumină în ochii lor.
Momentul cel mai emoționant este atunci când copilul primește de la medicul curant floarea vieții, ultima mărgea din șirul lung pe care el le-a înșirat pe o ață odată cu fiecare tratament primit. De foarte multe ori, copiii au câte un lanț extrem de lung. Un băiețel a fost atât de haios, a spus că este de părere că, dacă ar vinde acel lanț, ar putea câștiga o avere.

După ce a pus, cu mâinile tremurânde, floarea vieții pe lanț, pacientul poate să bată clopotul. Un clopot special, care vestește tuturor că este ultima zi de tratament. Nu pot să vă spun cu câtă putere și bucurie bat copiii clopotul. Eu l-am numit clopotul vieții și al speranței. Speranța către o viață frumoasă, lipsită de boală.

Totul se încheie cu îmbrățișări, lacrimi de bucurie și dorința tuturor de a se revedea doar la controale.

Îi mulțumim Laurei pentru gânduri și așteptăm cu nerăbdare următoarele pagini din Jurnalul ei de fellowship.

Învățăm mereu, pentru că numai așa putem oferi, împreună, cele mai bune condiții de tratament copiilor din România. Ne dorim ca viitorul Campus Medical Pediatric, pe care îl construim în completarea noului Spital de la Marie Curie, să devină un centru de referință pentru tratamentul multidisciplinar.

Avem nevoie de sprijinul tău pentru a ne continua proiectele, pentru a facilita fellowshipuri, pentru a construi un Campus Medical Pediatric în care toți copiii din România să fie tratați într-un Spital ca afară. Pentru că și la noi se poate.

Partener al proiectului de dezvoltare al personalului medical din noul Spital: MOL România