Oamenii Spitalului | Prin consens putem progresa ca spital

Și-a petrecut aniversarea de 30 de ani în sala de operație, alături de Maria, pacienta pe care spune că nu o va uita niciodată. A început o teză de doctorat ale cărei rezultate pot schimba felul în care se tratează malformațiile la nou-născuți, precum omfalocelul, pentru a preveni sindromul de compartiment abdominal și implicațiile acestuia. Iar în momentul în care a putut să verifice analizele pacienților săi pe telefon a fost ”ca și cum aș fi primit un cadou de Crăciun”.

Vorbim despre Dr. Raluca Mocanu, medic specialist, chirurg pediatru pregătit la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie S. Curie și unul dintre medicii dornici să folosească noul bloc operator, realizat exclusiv din sticlă. Prima interacțiune cu Dr. Mocanu a fost mesajul de feedback pe care l-a trimis după ce a citit despre oportunitățile de training în Exigent, newsletterul lunar pe care Dăruiește Viață îl trimite cadrelor medicale de la Spitalul Marie S. Curie.

”Consider că trainingul personalului medical reprezintă un real beneficiu pentru a aduce practica medicală la un nivel mai înalt. Trebuie să conștientizăm că se poate face mai mult pentru pacienții noștri […]. Trainingul trebuie să se adreseze atât medicilor tineri cât și seniorilor, deoarece doar ajungând la un consens putem progresa ca spital.”

Am discutat cu Dr. Mocanu despre ce înseamnă să fii chirurg pediatru, cu bune și cu rele, despre schimbare și despre viitor, dar și despre oportunitățile aduse de inițiativa #NoiFacemUnSpital.

Cum ai ajuns să fii medic chirurg?

”Toate lucrurile au pornit cumva din clasa a VI a sau a VII a când profesoara de biologie ne-a luat la << Sanitarii Pricepuți>>. Acolo s-a declanșat acel ceva. Am decis să dau la medicină […] apoi m-am lipit de Societatea Studențească de Chirurgie și așa mi-am petrecut tot timpul liber, cel puțin în anii IV și V. Atunci mi-am dat seama că eu asta vreau să fac (n.r chirurgie) toată viața mea.”

În primii ani de medicină nu știa că va merge către chirurgie, dar, după ce a descoperit-o, a fost sigură că este ceea ce i se potrivește. A ajuns la Spitalul Marie S. Curie căutând un îndrumător care să-i acorde încredere și care să o învețe meseria.

”Mi se pare că e mult mai frumos să lucrezi cu copilul decât cu adultul; e altă lume, e cu totul altfel. Am și avut noroc că s-a nimerit fix când am fost eu în stagiu, în ziua respectivă avea dr. Secheli o hernie inghinală de operat. Noi eram studenți și, de obicei, în facultate nu prea te bagă multă lume în seamă, dar el ne-a luat, ne-a desenat canalul inghinal și, cumva, de acolo a răsărit ideea.”

Este atrasă de chirurgia oncologică și digestivă pentru că îi oferă ”sentimentul acela de satisfacție pe care îl ai când vezi efectiv că faci ceva cu mâinile tale și poți să repari ceva, că poți să faci ceva bine”. Îi place să intre în jocul copiilor atunci când îi consultă și o bucură să știe că cei mici sunt bine după ce au fost tratați de ea. Recunoaște că sunt și părți mai puțin plăcute, cum ar fi gestionarea cazurilor în care copiii sunt neglijați de părinții lor și chiar cazuri care-ți rămân în minte pentru totdeauna.

Așa este povestea Mariei, o adolescentă care a venit la spital cu ceea ce părea inițial o vasculită (o inflamație a vaselor de sânge). Însă după mai bine de un an de intervenții, o echipă de medici din diferite spitale și de specializări diverse (cardiologie, chirurgie plastică, chirugie etc.) și o amputație de membru inferior, Maria a fost diagnosticată cu o boală genetică foarte rară la scurt timp după aniversarea majoratului. Deși din punct de vedere chirurgical era bine, Maria a făcut pancreatită și nu a mai rezistat. Dr. Mocanu a aflat de moartea tinerei de pe Facebook.

Cum gestionezi momentele grele? Cum mergi mai departe?

”Lucrul ăsta îl faci cât e nevoie. Nu există o rețetă a succesului și nici n-ai cum să renunți la un pacient, așa că tragi și faci tot ce poți și asta a fost foarte important, pentru că noi am vorbit cu toată lumea, s-a vorbit peste tot despre asta.” 

De ce ți-e cel mai teamă când operezi?

”De greșelile neprevăzute. E totul fragil – una e să operezi ceva de 80kg și alta e să lucrezi cu un copil de 1kg și jumătate. Atunci e clar că totul trebuie să fie mult mai lent, mult mai atent.” 

 Ce rol are tehnologia în viața unui chirurg?

”Acum a apărut foarte multă tehnologie și e bine să profităm de ea, doar că, dacă ceva a mers foarte bine pe vremuri, ar trebui să meargă foarte bine și acum. E loc de multă schimbare și schimbarea trebuie să vină de la noi. Eu aș vrea să fac chirurgie în adevăratul sens al cuvântului. De asta am și rămas în București, de asta nici nu m-am dus doar la privat, pentru că vreau să fac chirurgie adevărată.”

Ce așteptări ai de la inițiativa #NoiFacemUnSpital?

”Cred că o să fie minunat. O dată pentru copii, pentru că lumea lor e cu totul altfel și, dacă pentru un adult contează foarte mult să fie tratat și să fie curat, pentru copii contează și să fie un spațiu prietenos, să fie luminos, colorat, să nu-i sperie. Pe partea noastră este tehnologia asta care te ajută. Sunt convinsă că rezidențiatul va fi diferit de acum încolo, pentru că vei putea să vezi ce fac alții.”

Care ar fi trei lucruri pe care le vezi diferite, odată cu deschiderea noii clădiri?

”Colegialitate. Au început deja câteva schimbări, văd că acum se fac tumor board-uri la care suntem invitați și a fost foarte util. Apoi aș vrea să se schimbe partea de circuite. Se vor schimba lucruri și pentru că vom avea acces la mai multe informații, vor veni oameni să ne explice, să ne deschidem mintea și orizontul. Nu vrem să schimbăm radical lucruri care au mers bine (n.r. foarte mult timp). Vrem să mai adăugăm ceva.”

Materialul face parte din seria #oameniispitalului prin care vrem să-i cunoaștem împreună pe medicii, asistentele și infirmierele din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie S. Curie”.

Cei alături de care #NoiFacemUnSpital pentru a schimba felul în care se oferă îngrijire medicală copiilor din România. Oameni ca noi, cu bune și cu rele, care și-au ales una dintre cele mai dificile, dar și mai pline de satisfacții meserii.

Pentru ei, pentru copiii cu boli grave, pentru părinții lor, #NoiFacemUnSpital.

Credit foto: Enrico Brodoloni