Sofia luptă pentru viață dinainte să se nască

Toată dragostea lumii stă în brațele mamelor care-și veghează copiii în saloanele Spitalului Marie Curie. Mădălina este una dintre ele. O mamă care a auzit cuvântul cancer lângă numele fetiței ei. Sofia este cea mai tânără pacientă de pe Secția de Neurochirurgie care, la 19 zile de la naștere, a trecut printr-o operație.

Mădălina a devenit mamă la 24 de ani. E din Craiova și a lucrat într-o fabrică de automobile. În timpul sarcinii, la 33 de săptămâni, a aflat că fetița pe care o aștepta avea o formațiune: „Medicii de la Craiova mi-au spus că este un posibil chist ovarian, format pe baza hormonilor din timpul sarcinii și că se resoarbe până la naștere sau după…” S-a speriat când a aflat de formațiunea din pântece, dar a avut speranță că nu era ceva rău.

Din păcate, nu a fost așa. După ce a născut-o pe Sofia și au petrecut împreună câteva zile acasă, Mădălina a observat ceva neobișnuit: „Avea o gâlmiță în spate, lângă coloana vertebrală: o durea oarecum când îi schimbam scutecul și îi ridicam piciorușele.” Medicii i-au făcut Sofiei o ecografie la Craiova. Au depistat o tumoră și le-au trimis de urgență la Spitalul Marie Curie din București.

Ajunse în capitală, Mădălina a sperat că într-o săptămână se vor întoarce acasă, dar ce a urmat a fost diferit de ce și-a putut imagina vreodată. La numai două săptămâni, i-au făcut un RMN și în acel moment Mădălina a aflat de gravitatea bolii: „A fost un șoc imens să aflu că avea o tumoră și era suspectă de cancer. Am vrut să ies, să iau o gură de aer și întrebam în stânga și în dreapta unde este ieșirea. Am fost atât de șocată încât nu mai știam pe unde am intrat în spital.”

A urmat o operație de urgență când Sofia avea doar 2 săptămâni și 5 zile. Domnul Dr. Sorin Târnoveanu, Șeful Secției de Neurochirurgie de la Spitalul Marie Curie, ne-a dat mai multe detalii despre necesitatea intervenției. Tumora apăsa pe nervii care controlează picioarele. Lipsa unei intervenții rapide putea însemna riscul ca Sofia să nu mai poată să meargă.

Cum poți opera un pui de om de 3 kg care are doar 250ml de sânge? Intervenția chirurgicală a fost una dificilă tocmai din această cauză, că era greu de controlat pierderea de sânge, dar și pentru că medicii au închis și au deschis coloana vertebrală. Altfel, ar fi putut să ducă la apariția unor diformități și operații suplimentare.

În urma operației, au fost analizate probele la laborator, care au confirmat diagnosticul: neuroblastom. Domnul Dr. Sorin Târnoveanu ne-a spus mai multe despre acest tip de cancer la copii: „Neuroblastomul este cea mai întâlnită tumoră solidă extracraniană, fiind responsabilă de aprox. 8% din cancerele în rândul copiilor. Are o incidență de 1/100.000 copii mai tineri de 15 ani, 90% din aceștia fiind mai mici de 5 ani.” Sofia este unul dintre ei.

Ulterior, medicii au decis să înceapă chimioterapia. Sofia a făcut patru cure de citostatice. Cam în acest ritm a curs viața lor: trei săptămâni în spital, una acasă. Mădălinei i-e greu să petreacă primele luni de mămică pe un pat de spital, alături de fiica ei. Practic, spitalul a devenit acasă, iar acasă mergeau doar în vizită. Timpul în spital i s-a părut chinuitor, pentru că micuța nu avea o stare prea bună, nu mânca, așa că Mădălina încerca să facă tot ce îi stătea în putință să îi fie bine.

Relația ei cu cadrele medicale este una foarte bună: „Medicii sunt extraordinari, sunt foarte comunicativi, se implică în absolut tot, nu lasă nimic neobservat, la fel și doamnele asistente și infirmiere.” Totuși, Mădălina rămâne cu grija în sân: „Nu știu ce voi afla în continuare.” După tratament, medicii îi vor face Sofiei alte investigații imagistice pentru a vedea răspunsul la tratament și cum îl vor continua.

Mădălina își găsește puterea în Sofia: „Copilul meu este foarte puternic și nu doar el, toți copiii de pe secția de oncologie. Nu aș fi crezut niciodată că un copil poate trece prin atâtea... Puterea și ambiția copilului meu îmi dă cea mai mare speranță și cea mai multă putere să trecem prin toate aceste momente grele, ca la final să ne bucurăm.”

Ar muta munții din loc pentru copilul ei, dacă ar putea, dar știe că tot ceea ce poate face pentru ea acum este să îi fie alături și să nu îi arate suferința ei. Deși este atât de micuță și fragilă, totuși simte fiecare emoție. Mădălinei i-e dor de cei dragi, de părinți, de soț, de casă, dar luptă pentru vindecarea Sofiei cu încrederea că este pe mâini bune.

Echipa de pe Secția de Neurochirurgie se va muta și se va extinde în noul Spital, pe care Mădălina l-a văzut de la fereastra Secției ATI a Spitalului Marie Curie. Și-ar dori ca #NoiFacemUnSpital să aibă echipamente ca în străinătate și posibilitatea de a face orice analiză sau tratament aici, în România. „Le-aș transmite donatorilor multe mulțumiri și le-aș cere să continue la fel cu donațiile, pentru că prin donațiile lor pot salva vieți”, ne-a spus Mădălina.

Acum, la început de an, Mădălina își dorește ca Sofia să fie sănătoasă și să aibă o viață normală, să o poată vedea mergând la grădiniță, la școală: „Dacă ar fi și unul dintre visurile ei, mi-aș dori să devină medic.”

Care este visul tău la început de an? Un pas înainte în carieră? O vacanță către o nouă destinație? Pentru părintele unui copil bolnav de cancer, visul este să-l vadă sănătos.

Visul nostru este ca #NoiFacemUnSpital să fie locul în care copiii să poată fi tratați în cele mai bune condiții, părinții să găsească sprijinul și confortul necesar pentru o astfel de experiență, echipa medicală să aibă resursele necesare pentru a-și face profesia. Implică-te. Împreună transformăm visurile în realitate. [Donează online].

Credit cover photo: Enrico Brodoloni