Un Spital în care vrei să te întorci. Ca să te încarci.

Simona este unul dintre voluntarii care spune mereu prezent când avem activități pentru copii în noul Spital. 

„Sunt inginer de profesie, și am lucrat o perioadă foarte lungă într-o instituție bugetară. De acolo am ieșit la pensie cu ceva timp în urmă și am căutat sa-mi folosesc în continuare energia, într-un mod cât mai… pe sufletul meu”, ne-a spus Simona. I-am pus câteva întrebări prin care să aflăm ce se întâmplă, mai exact, în sufletul unui voluntar.

Când ai aflat prima dată de noi, de unde?

Despre Dăruiește Viață am aflat încă de la începutul campaniei de strângere de fonduri, când noul Spital era doar o idee. Așa am devenit donator. Ideea s-a concretizat în cel mai fain Spital în care eu am avut ocazia să intru. Și nu oricum, ci ca voluntar. Am devenit voluntar imediat ce timpul mi-a permis. Mi-am dorit să fac asta de foarte multă vreme, însă locul de muncă, familia (am doi băieți de care sunt tare mândră) nu mi-au permis astfel de activități.

Amintește-ți un moment plăcut

Cu momente plăcute și altele mai grele, am încercat să fiu acolo, să fac, să ajut, să dau, fără să aștept ceva în schimb. Cu toate astea, am primit încărcătură sufletească cât pentru întreaga viață. Am primit în dar, în primul rând, conștientizarea permanentă a faptului că am fost o mamă fericită, fericire oferită de șansa de a avea copii sănătoși, fără probleme majore de sănătate. Am avut posibilitatea de a vedea întotdeauna mult mai departe de zile, luni, de a putea visa, fără aripi tăiate sau speranțe frânte. Acolo îți dai seama care sunt adevăratele probleme în viață.

Momente frumoase au fost multe, în fiecare zi petrecută în spital. Mânuțe mici, ochi curioși, întrebători, mămici recunoscătoare pentru activități menite să le scoată, împreună cu cei mici, din saloanele Spitalului, în zone și întâmplări gândite și menite a fi pansament pe suflet.

Dar un moment greu?

Cel mai greu moment pentru mine a fost intrarea pentru prima dată în secția de oncologie a noului Spital. Te întărești când intri acolo, pentru că nu ai încotro. Contactul cu cei mici este tulburător. Pentru mine, cel puțin, așa a fost. 

Să-i vezi, fărâme mici de viață, cum se iau la trântă cu viața însăși. Mămici, bunici, tătici, eroi cu toții, încearcă să-și cimenteze sufletul, să reziste, să nu se lase înfrânți. Legătura copil-părinte mi s-a părut cu totul altfel la Spital. De o finete și de o trăinicie de nedescris. O sesizezi doar, o furi cu ochiul, o simți.

Ce îți place să faci în timpul care-ți rămâne liber?

Despre timpul meu liber nu știu ce să spun. Încerc să nu prea am. Fac lucruri pentru care nu am avut răgaz. Pe lângă activități de consultanță în domenii în care am lucrat, călătoresc și citesc mult mai mult decât am putut-o face înainte, fac sport cât de des pot, îmi place să cutreier cu bicicleta parcurile Bucureștiului, mă întâlnesc cu oamenii frumoși pe care viața mi i-a scos în cale și care mi-au rămas prieteni. 

Dacă ai avea o superputere, care ar fi?

Mă întrebi ce aș face dacă aș avea o superputere. O avem cu siguranță noi toți: aceea de a fi OAMENI buni, de a ajuta, de a încerca să facem lumea în jurul nostru mai frumoasă, idealistic vorbind.

Aș face cumva ca măcar copiii să nu mai sufere. E atâta durere, suferință și sărăcie în lumea asta, că uneori, conștientizând, te simți mic, neputincios. Iar pragmatic, îndemn pe toti cei care pot face acest lucru, să se îndrepte spre voluntariat, indiferent de domeniu. Face tare bine și celor din jur dar și propriului suflet.

Ce-ți aduce voluntariatul?

Pentru voluntarii din Spital, această activitate aduce o satisfacție personală mare, dezvoltând abilități de comunicare, empatie și lucru în echipă, dar și o mai bună înțelegere a sistemului de sănătate.

Despre beneficiari nu cred ca este cazul să spun eu. Orice ajutor, chiar dacă acesta se traduce prin timp petrecut cu un copil bolnăvior sau o mămică obosită, epuizată, este extraordinar de bine primit. Mi se pare fantastic că, la pachet cu acest Spital modern, a fost gândită și activitatea de voluntariat pentru activitățile organizate pentru copii și părinți.

Ne place să lucrăm cu voluntari ca Simona, oameni cu foarte multe pasiuni, dar care găsesc timp și pentru voluntariat. Dacă vrei și tu să te implici în activitățile pe care le organizăm regulat în noul Spital pentru micii pacienți, scrie-ne pe contact (at) daruiesteviata.ro și hai să vedem cum poți face și tu bine, alături de #Noi.

Dacă nu ai timp sau disponibilitate pentru voluntariat, poți oricum să ne susții printr-o donație. Ne ajută să mergem mai departe, să construim primul Campus Medical Pediatric din România. Suntem în faza de proiectare a celei de-a doua clădiri, în continuarea Spitalului pe care deja l-am făcut împreună pentru copiii cu boli grave, și care funcționează de aproape un an.

Credit foto: Banu Ștefan